In timp ce imi imaginam ce bine era daca as fi fost acasa,am inceput sa aud un glas pierdut .." iubire , dragoste , sentimente".. aceste cuvinte se auzeau neincetat,cand mai tare,cand mai incet..nu intelegeam nimic.Vantul a inceput sa bata mai tare si pentru un moment glasul nu s-a mai auzit,iar apoi brusc a inceput ..iar.."iubire,dragoste,sentimente,adevar,realitate" ... si a continuiat toata noaptea..nu inetelegeam...am adormit cu ochii in lacrimi,ghemuita si foarte speriata langa acelasi copac ..M-am trezit a doua zi cu imaginea unui baiat in mintea mea..Totul in jurul meu era atat de pasinc si de linistitor incat nici eu nu credeam ca in noaptea ce tocmai trecuse,glasul acela m-a speriat atat de tare...
M-am ridicat in fund si m-am sprijinit de copacul din spatele meu,se pare ca era un mar destul de frumos care mi-a tinut de urat toata noaptea...am inceput sa ma gandesc la acel glas si la baiatul din mintea mea...
Si asta se intampla acum aproape 11 luni..
Acum sunt acasa si sunt fericita.Nu sunt speriata si nu mai trebuie sa ma gandesc "de ce eu?","de ce acum?" si asta pentru ca te am pe tine.Am inteles totul acum......baiatul din mintea mea erai tu si acel glas,ei bine,era vocea inimii mele,care se pare ca nu a dat gres,de aceasta data..iar acum nu mai sunt nevoita sa visez la baitul viselor mele,si sti de ce?Pentru ca il am si e doar al meu!