True fact

 So,please,stop telling me what to do!

In general.

Am lipsit o perioada cam lunga de timp si pe bune ca am avut o gramada de idei si de ganduri...dar nu e prea tarziu niciodata,nu?
  Realizez pe zi ce trece ca persoana care mi-a spus ca " nu toti sunt asa cum ai tu impresia,o sa dispara pe parcurs" avea dreptate.Probabil gresesc si eu pentru ca nu am destul timp pentru toti,poate gresesc pentru ca m-am saturat sa fiu doar eu cea care intreaba " ce mai faci?","cum mai esti?" s.a.m.d..Nu stiu daca procedez cum trebuie sau nu dar mie una nu mai imi pasa.M-am saturat pana peste cap sa ma zbat pentru toata lumea si in final sa primesc un nimic inapoi.Tind sa cred ca doar doua persoane stiau,stiu si vor sti mereu cu adevarat cine si cum sunt,ce vreau si ce simt: un el si un alt el.Nu toti sunt la fel si nu ma astept ca toata lumea sa fie interesata de mine,dar sunt cateva persoane de la care nu ma asteptam la schimbari atat de mari.
   Poate e rodul imaginatiei mele si defapt nimic nu e schimbat,poate asa vad eu situatia pentru ca de ceva timp sunt mai mereu nervoasa si grabita.Imi pare rau pentru ce nu am facut la timpul potrivit.

As vrea sa pot simti versurile din melodia de mai jos :)...
 

 P.S.: Imi pare rau pentru aceasta "prima postare" dupa atat de mult timp,imi pare rau pentru ca nu este asa cum era deobicei: plina de iubire.Promit sa imi treaca!

Noapte

  Eram doar eu si luna,singura care-mi lumina drumul spre casa in toiul noptii.Aveam o multime de ganduri si oricat ma straduiam sa ma linistesc nu reuseam,inima imi batea tot mai tare iar frica de strainii cu intentii nu tocmai bune nu ma ajuta deloc.Mai aveam putin pana sa ajung,sau cel putin asta vroiam eu sa cred.Lacrimi calde incepura sa-mi inunde fata in momentul in care m-am gandit mai mult la tine..am incercat sa ma linistesc,insa in zadar..aveam impresia ca totul devine o joaca si ca nimic nu mai conteaza asa cum conta inainte.Mi-am continuat drumul pana acasa suspiand si incercand sa ma feresc de orice trecator imi iesea in cale.Asta ar fi fost ultimul lucru de care mai aveam nevoie,sa se ia cineva de mine.Ajunsa acasa m-am trantit pe pat si te-am sunat..evident,am avut din nou placerea de a vorbi cu' casuta ta vocala.Nu mai vorbiseram de cateva zile,sau cel putin asa aveam eu impresia..mi se parea ca ultimele convorbiri sunt lipsite de viata,de dragoste..mi se parea ca ne vedem doar ca sa nu spunem ca nu ne-am vazut si cam atat..imi lispea persoana cu care puteam discuta,cu care radeam..tot ce aveam acum era o lista cu niste descrieri nu prea dragute si o casuta vocala de care ma saturasem de mult timp..
  Incercam sa dau de tine,sa aflu unde esti..daca esti bine,dar orele trecea iar tu parca refuzai sa te faci auzit..am adormit in lacrimi cu telefonul in mana si cu gandul la tine,cel pe care-l stiam eu inainte..Aveam impresia ca tot ce nu imi doream sa se intample,se intampla defapt.Aveam impresia ca nu mai vreai sa auzi de mine,sau cel putin nu prea des...ca te enervez,oricum era....ma simteam in plus,simteam ca nu mai am loc in viata ta si ca te sufoc..M-am trezit peste cateva ore si m-am uitat curioasa la telefon cu gandul ca am sa gasesc ,macar, un mesaj ,un apel probabil era prea mult..dar nimic...In final am adormit iar dimineata ma trezit zgomotul facut de telefon,ma sunai..in sfarsit,ma sunai..insa dupa ce am vorbit,ma simteam mai prost ca inainte..imi parea rau ca mi-am pierdut atatea nopti plangand si asteptand ca tu sa iti dai seama ca te-ai schimbat..
     Ma simteam parasita si ,nu singura,pentru a aveam prieteni,dar nu te aveam pe tine..iar tu imi intorceai spatele tot mai des in ultimul timp..imi era dor de tine,dor sa ma ti in brate si sa-mi spui "dragostea mea.." sa ma saruti pe frunte si sa stam..imi era dor,si ma intrebam daca se va ma intampla asta vreodata..si probabil mai e mult pana am sa aflu raspunsul...

Furtuna de iubire

   Fugeam in disperare spre necunoscut.Incercam sa caut o carare ,dar nimic.Totul din jurul meu consta in intuneric si pustietate.Nu aveam idee cum am ajuns in locul in care eram si sincera sa fiu,nici nu ma prea  interesa in acel moment..singurul lucru la care ma gandeam era faptul ca in ziua ce urma aveam un test oribil la chimie iar eu nu am nici cea mai vaga idee despre ce ar trebui sa stiu,si mai rau,faptul ca nu stiam cum sa plec acolo.Bine,daca tinem cont de faptul ce eu urasc chimia si ca oricat m-as stradui nu am sa reusesc NICIODATA sa o inteleg,cea mai importanta idee era: CUM AJUNG ACASA? In incercarea de a ma calma am inceput sa cant in timp ce paseam prin necunoscut,imi era cam frica de intuneric,dar era mai bine asa..daca vedeam pe unde sunt probabil m-as fi panicat mai tare ...Si am tot mers,si am tot cantat,si cand credeam ca am sa merg cantand la nesfarsit ... stai,poftim?sa cant?eu nu am voce...... am continuat in acelasi ritm pana brusc,am alunecat intr-o balta.Ma simteam atat de singura si de neajutorata,incercam sa ma curat de noroi si eram atat de speriata incat imi ridicam capul din pamant la fiecare adiere a vantului ,apoi m-am proptit de un copac si m-as asezat pe jos...imi imaginam ca poate daca am sa adorm,a doua zi am sa ma trezesc acasa...
  In timp ce imi imaginam ce bine era daca as fi fost acasa,am inceput sa aud un glas pierdut .." iubire , dragoste , sentimente".. aceste cuvinte se auzeau neincetat,cand mai tare,cand mai incet..nu intelegeam nimic.Vantul a inceput sa bata mai tare si pentru un moment glasul nu s-a mai auzit,iar apoi brusc a inceput ..iar.."iubire,dragoste,sentimente,adevar,realitate" ... si a continuiat toata noaptea..nu inetelegeam...am adormit cu ochii in lacrimi,ghemuita si foarte speriata langa acelasi copac ..M-am trezit a doua zi cu imaginea unui baiat in mintea mea..Totul in jurul meu era atat de pasinc si de linistitor incat nici eu nu credeam ca in noaptea ce tocmai trecuse,glasul acela m-a speriat atat de tare...
  M-am ridicat in fund si m-am sprijinit de copacul din spatele meu,se pare ca era un mar destul de frumos care mi-a tinut de urat toata noaptea...am inceput sa ma gandesc la acel glas si la baiatul din mintea mea...

Si asta se intampla acum aproape 11 luni..

 Acum sunt acasa si sunt fericita.Nu sunt speriata si nu mai trebuie sa ma gandesc "de ce eu?","de ce acum?" si asta pentru ca te am pe tine.Am inteles totul acum......baiatul din mintea mea erai tu si acel glas,ei bine,era vocea inimii mele,care se pare ca nu a dat gres,de aceasta data..iar acum nu mai sunt nevoita sa visez la baitul viselor mele,si sti de ce?Pentru ca il am si e doar al meu!

Ţrrrrrr...

  Era trecut de miezul noptii iar eu tot nu reusisem sa adorm.Visam cu ochii deschisi,ma gandeam la cat de bine imi merge,in ciuda faptului ca uneori exista si mici scantei,la cat de mult timp mi-as dori sa tina toata aceste frumoasa poveste de dragoste,la cate persoane care chiar tin la mine au mai ramas in viata mea,la cat de mult m-am schimbat in ultimul timp si partea buna era ca imi placea aceasta schimbare..dar in ciuda narcisismului meu,trebuie sa recunosc ca cel mai mult ma gandeam la..
          Ţrrrrrr,Ţrrrrrr,Ţrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr....
   Nu stiam cine putea fi la o ora atat de tarzie,oare se intamplase ceva..m-am hotarat sa nu mai pierd secundele gandindu-ma la atatea cauze si sa raspund,la urma urmei,ce puteam pierde?
    -Alo,da?
    -Imi cer scuze daca te-am trezit,nu asta era intentia mea,doar ca..vroiam sa iti aud vocea ta de fetita adormita,e atat de adorabila,vroiam sa iti spun ca te iubesc si ca nu as vrea sa se intample ceva cu noi scumpa mea..

  Aproape ca mi se oprise inima,nu stiam ce sa mai spun,nu vroiam sa-l intrerup..nu auzisem de mult atat de multe cuvinte dragute deodata,parca imi era dor,imi era dor sa il aud in toiul noptii..

    -Si eu te iubesc scumpule,nu e nimic..nu dormeam..imi cer scuze ca nu am vocea de adormita acum,poate mai tarziu,sau poate noaptea viitoare..nu prea pot dormi,sau cel putin pana acum nu puteam...dar dupa atat de multe cuvinte,pot spune ca m-am imbatat cu iubire,cred ca am sa adorm pe loc..asta daca nu imi sare somnul din cauza ca sunt din ce in ce mai indragostita..de..tine?..Haide,presupun ca acum ti s-a terminat filmul,pune-te la somnic si ne auzim maine..da?Te pup dulce,somnic usor!
   -Somn usor scumpa mea,te pup..

...da,la el ma gandeam.La una din cele mai importante persoane din viata mea ,in momentul de fata si sper ca tot mai mult timp de acum in viitor..la una dintre putinele persoane care m-au vazut plangand si razand in acelasi timp..la baiatul care mi-a indeplinit toate visele fara a le sti macar..la persoana care nu mi-a intors spatele atunci cand i-am gresit sau cand mi-a fost greu..la cel mai ,wooof,nu stiu cum sa ii mai spun..oricum,nu,nici eu nu as vrea sa dispari asa,ca o alta persoana trecatoare prin viata mea..si sunt sigura ca undeva acolo vei ramane mereu,orice s-ar intampla.

Doi.Noi doi

-O infuzie de fructe te rog,cu miere daca se poate,si un lapte fierbinte
-Ok.In cateva minute le aduc..
-Multumesc.
   O mica intrerupere iar apoi am revenit la discutia noastra.Eram atat de plictisiti si abatuti,aproape ca nu imi venea sa cred ca ne aflam intr-un asa hal de stare.Ne gandeam fiecare la probleme lui si parca uitasem unul de celaltat..Pe fundal se auzeau colinde vechi in limba engleza dar dragute,ne aduceau aminte de copilarie asa ca am inceput sa povestim..si cum s-a mai dezmortit atmosfera am inceput sa ne spunem si ofurile,care...daca un strain le auzea probabil ca incepea sa rada..defapt noi 2 nu aveam nimic,ne complicam viata pentru nimic si intr-un final am clarificat totul si nici nu aveam idee ca va fi o seara atat de draguta.
  Nu credeam ca voi ajunge sa simt atat de multe pentru el,si ca vreodata un baiat ar putea sa tina atat de mult la mine si sa-mi spuna atat de multe lucruri din suflet..lucruri in care sa creada cu adevarat si lucruri la care atunci cand se gandeste,il curpind sentimente de frica,pt ca s-ar putea intampla ceva,pentru ca ne-am putea pierde...e exact ce mi-am dorit..defapt e mai mult de atat,nu ma gandeam ca am pot creste langa cineva atat de drag de care sa ma atasez atat de mult..este un sentiment atat de placut sa sti ca cineva e alaturi de tine la orice ora din zi si noapte,indiferent de probleme..sa sti ca cineva te iubeste si te asteapta...sa sti ca ai pe cineva..pe cineva asa cum e el...
       ...Si asa am continuat sa povestim,sa radem,sa ne spunem cat de mult ne iubim..sa ne facem diverse promisiuni...si sper ca aceasta seara sa nu fie ultima,prima sigur nu e..

 ...Te iubesc!

Un fulg,un vis devenit realitate..

Ne plimbam de ore bune si spre surprinderea noastra,desi era frig si destul de tarziu,orasul era destul de aglomerat .Eram fericiti,cel putin eu.Te bateam la cap din vara cu visul meu,de a ma plimba cu tine intr-o seara de iarna prin centru,sa simt fulgii de nea cum se zdrobesc de nasul meu..ei bine,acum totul era aproape perfect,lipsea un singur lucru..ninsoarea...

  Orasul parea atat de vesel si atmosfera Sarbatoriilor de iarna incepea sa isi faca simtita prezenta insa haina alba a orasului se lasa asteptata....Daca te uitai in jur puteai vedea copii alergand in jurul bradutilor decorati de sarbatoare,razand si tipand de bucurie.Ajunsi in centrul orasului,care era poate cel mai luminos loc din oras si cel mai frumos decorat,nu ne-am putut lua privirile de la micile "casute ale Mosului" pline cu turta dulce,jucarii si multe alte mici bucurii are care te anuntau ca in scurt timpul vine Craciunul.
  Nu era frig ,era perfect.Nu doream ca aceasta plimbare sa se mai termine vreodata...Ne-am oprit sub o mica bolta frumos decorata cu globuri rosii si ghirlande verzi si m-ai luat in brate.Te-ai uitat fix la mine si mi-ai spus ca ma iubesti..poate ca nu era ceva foarte special pentru alte persoane,dar pentru mine asta conta cel mai mult..M-am ridicat pe varfuri,destul cat sa ajung la buzele tale,si ne-am sarutat...iar apoi am simtit ceva pe obrajii mei rosii.M-am oprit brusc,am coborat la nivelul meu iar apoi am privit cerul..ningea..era superb,era..era visul meu..eram cu tine,intr-o seara de iarna..si cel mai important detaliu,ningea!Ochii imi sclipeau,probabil de la frig...sau asta era doar o scuza ca sa nu iti dai tu seama,din nou,ca lacrimez..de fericire..