In timp ce fata imi era mangaiata de razele soarelui mi-am adus aminte de tine,de acel tine cu care m-ai obisnuit,care are grija de mine si care imi arata ca ii pasa...si..si care inca exista & sper sa nu dispara niciodata!

Soarele este tot mai puternic,aproape ca imi arde obrajii dar nu pot evada din gandurile in care am intrat.
..ma intreb uneori daca asa va fi mereu dar cred ca e timpul sa las intrebarile deoparte.Mi-am adus aminte brusc cat de frumos imi vorbesti si cum mana ti se pierde deseori prin parul meu si...
....si m-am oprit!Am deschis ochii si m-am uitat in jurul meu iar apoi pe cer..un grup de norisori se apropia incet dar sigur de mine..Soarele avea sa-mi "paraseasca" obrajii asa ca am plecat..am fugit spre locuri cu soare,asa cum este si in sufletul meu....
Si... am plecat,dar am plecat cu gandul la TINE.