Vizita

 Era ora 1 noaptea,o ora destul de tarzie pentru invatat insa nu avem nimic mai bun de facut avand in vedere ca somul imi zburase de ceva timp...
   Stateam intr-un din colturile camerei inconjurata de caiete si carti,savurand din cand in cand ceaiul meu de menta cu doua felii subtiri de lamaie si muuult zahar.Aerul rece patrundea usor prin crapatura geamului rabatat.Aveam o gramada de ganduri si griji iar invatatul ma ajuta sa uit de ele macar pentru o scurta perioada de timp...Aproape ca imi terminasem temele cand telefonul a inceput sa sune,versurile melediei mele auzindu-se din ce in ce mai tare de sub o carte..
           -Alo?
           - Buna scumpo,sunt eu.Ce faci,nu dormi?
           -Nu...invatam,adica aproape termin si ma pun in pat apoi,tu?
           - Eu pe aici,stateam...sti ca m-ai chemat astazi la tine si nu am putut veni...m-am gandit mai bine si acum urc in masina,vin spre tine draga mea.Ne vedem,pa-pa!
     Si a inchis,zambetul facandu-si loc usor,usor pe chipul meu.Am strans repejor caietele,am facut un dus si a si aparut.M-a luat in brate si ma facut sa uit sa ma simt atat de bine,mi-a alungat toate grijile atat de departe incat nu cred ca am sa mai dau vreodata de ele...

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
  835-CHECK !

Well,I am looking for..

Alergam fara sa privesc inapoi,fara sa ma gandesc la trecutul pe care il lasasem in urma ,dar un lucru era sigur: nu aveam de gand sa ma opresc pana cand nu imi gaseam locul in care puteam fi eu,in care ma puteam regasi.

  Zapada rece aproape ca imi patrunsese in cizme prin talpile sparte datorita pietrelor pe care pasisem iar vantul parca-mi taia fata.Simteam cum toate sentimentele din lume ma incearca iar ochii cautau cu disperare calea.Nu stiam de ce vroiam atat de mult sa las totul in spate si sa caut un alt inceput,dar vroiam asta din tot sufletul...si cu toate astea,continui inca sa alerg chiar si fara cizme si cu fata plina de vanatai datorita frigului , dar cred din ce in ce mai mult ca mi-am gasit locul si poate ca nu e exact asa cum mi-l imaginam eu,dar e pe aproape.......
                                       


                                           

Timp.

 “Toate trec, asa se spune, dar nimic nu trece fara sa lase urme..”

   Si-au trecut anii lasand in urma lor o sumedenie de amintiri placute care ne leaga fie ca vrem,fie ca nu de persoanele alaturi de care le-am trait.Ne leaga strans si atunci cand totul se schimba,ajungi sa te intrebi daca pur si simplu timpul a facut ca asta sa se intample sau doar noi...un mare gol in sufletul nostru isi face tot mai mult loc,iar lipsa persoanelor dragi,cuvintelor induiosatoare..se simte cel mai mult..
    M-am schimbat.Ma uit in oglinda si nu ma mai recunosc,atat fizic cat si psihic.Sunt o alta eu,si nu sunt singura care observa asta,dar tind sa cred ca am destule motive pentru care sa o fac.Nu m-am schimbat in rau,dar nu mai sunt eu,care obisnuiam sa fiu.
  Ne-am schimbat cu totii defapt.Suntem mai mari,maturi,incepem sa luam decizii importante pentru viitorul nostru,dar oare toata aceasta continua schimbare ar trebui sa ne afecteze?Sa afecteze relatiile cu cei din jur?...Mi-e dor,mie foarte dor de cei pe care obisnuiam sa-i numesc priteni din tot sufletul,mi-e dor sa stiu ca orice ar fi cineva va fi langa mine iar toate aceste diferente care poate imi iasa mai mult in cale doar pentru ca mi-e dor,ma fac sa-mi fie si mai dor...Si tare as vrea sa stiu ce...ce este defapt..


          E TOTUL MINUNAT ACUM !