Alergam fara sa privesc inapoi,fara sa ma gandesc la trecutul pe care il lasasem in urma ,dar un lucru era sigur: nu aveam de gand sa ma opresc pana cand nu imi gaseam locul in care puteam fi eu,in care ma puteam regasi.
Zapada rece aproape ca imi patrunsese in cizme prin talpile sparte datorita pietrelor pe care pasisem iar vantul parca-mi taia fata.Simteam cum toate sentimentele din lume ma incearca iar ochii cautau cu disperare calea.Nu stiam de ce vroiam atat de mult sa las totul in spate si sa caut un alt inceput,dar vroiam asta din tot sufletul...si cu toate astea,continui inca sa alerg chiar si fara cizme si cu fata plina de vanatai datorita frigului , dar cred din ce in ce mai mult ca mi-am gasit locul si poate ca nu e exact asa cum mi-l imaginam eu,dar e pe aproape.......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu